Păcală și Tândală
Păcală și Tândală
Adăugat de Aforism în Poezie
Dragostea este o pasăre sălbatică pe care nimeni nu o poate îmblânzi,
Și vei pierde timpul încercând să o prinzi,
Nimic nu ajută,
Nici amenințările, nici rugămințile,
Poți vorbi cu mine plin de pasiune ... și totuși voi alege un bărbat care nu a spus nici un cuvânt, dar care îmi place ...

Asta este dragostea ... dragostea .... dragostea ...

Dragostea este un copil de țigan care nu respectă regulile niciodată,
Dacă tu nu mă iubești, eu s-ar putea să te iubesc,
Iar dacă te iubesc, ferește-te!

Pasărea pe care ai sperat să o surprinzi, a bătut din aripi și a zburat, departe.
Așteaptă dragostea și o vei pierde,
Renunță și va apărea!
Dragostea te înconjoară,
A dispărut, acum s-a întors,
Tocmai când ai crezut că ai pierdut-o,
Iat-o aici!

Dar dacă sunt îndrăgostită de tine, nu încerca să mă dispretuiesti,
Iar dacă te iubesc, ferește-te!

Dacă tu nu mă iubești, eu te iubesc!
Iar dacă te iubesc, ai grijă ...

Georges Bizet - Carmen - Tema lui Carmen
Adăugat de Aforism în Poezie
Ssst! Micuţa gerului,
Cu mânuţa îngheţată,
Bate-n poarta cerului
Şi întreabă supărată;

– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Şi le-mprăştie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Şi coboară-ncetişor…
– Oare-a nins?

E un fulg şi-i cel dintâi
Şi aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare,
Zurgălăi…

(Otilia Cazimir)
Adăugat de Aforism în Poezie
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară?
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare.
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dezmiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
(Iarna, de Vasile Alecsandri)
Adăugat de Aforism în Poezie
Imnul României

Hai să dăm mână cu mână,
Să furăm tot ce s-adună,
Să-nvârtim hora hoţiei,
Pe pământul României!

Ordinea şi cinstea piară!
Piară valorile din ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât jaf şi şmecherie!

Contu-n bancă de te ţine,
Vino să te prinzi cu mine,
La hoţie cu unire
Şi pe funcţii cu-nfrăţire!

Unde-i unul nu-i putere,
Să se pună de-o avere,
Unde-s doi puterea creşte
Şi ţara se prăduieşte!

P-amândoi în fund ne doare,
Că în haos, ţara moare.
Eu ţi-s frate, tu-mi eşti frate,
Să furăm, cât se mai poate

În guvern, hai cu grăbire,
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să crească banu’ mare
Mai rapid în buzunare.

Dăm pomană ş-un pişcot
Prostului cu drept de vot,
Că oricum în România,
Noi facem paranghelia.
Adăugat de Aforism în Poezie
Doamne, fă-mă prost!
De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe pământ
Au fost întotdeauna
Proştii.
Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă Prost!".
De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră
Ajunge numai să fii... Prost.
În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nicio facultate
Nu dă şi diploma de... Prost.
Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie,
Şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe.... Prostie.
Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... Proşti.
Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi
Sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai Proştii e deştepţi...
Adăugat de Aforism în Poezie
Păcătosul
La părintele Vintilă
Vine-Arvinte, cam sfios,
Şi se roagă: - Fie-ţi milă
De un suflet păcătos!
Chiar în săptămâna mare,
Când tot omul e smerit
Şi posteşte cu-ndurare,
Uite, am păcătuit!
- Ai furat?, întreabă popă.
- Nu, preasfinte! Fără vrere
M-am dat răului şi, hopa,
În grădină c-o muiere!
- Vai de mine, vai de mine...
Greu păcat ai săvârşit...
Însă dacă-mi spui cu cine,
Poate vei fi mântuit.
- Nu pot, a răspuns Arvinte,
Să-mi fac chinul şi mai greu.
Nu pot s-o divulg, Părinte,
Că mă bate Dumnezeu!
Era înalta şi frumoasă,
Părul blond şi ochi de jar,
Gură dulce, voluptoasă,
Dinţii de mărgăritar....
- Nu cumva ai fost cu Tanţi
Din Smârdan, de peste drum?
- Nu pot s-o divulg, că Domnul
Mă trăsneşte chiar acum!
Şi-avea flori la cingătoare,
Trup de crin îmbobocit,
Mijlocel de fată mare,
Numai bună de iubit...
- Poate-ai fost cu Miţa Creaţa,
Cea uşoară că un fulg?
- Cere-mi tot, ba chiar şi viaţa,
Însă nu pot s-o divulg!
Durdulie, îmbujorată,
Numai cântec, numai joc,
Când te-a strâns în braţe-odată,
Ai simţit în vine foc!
- Măi Arvinte,-ai fost cu Leana
Care şade pe Neptun?
- Oh! Degeaba-mi zgândări rana,
Fiindcă tot nu pot să spun!
O comoară tăinuită,
Fruct în dragoste scăldat,
Toată plină de ispită,
Toată plină de păcat!
- Bine, du-te, meditează,
Şi vii mâine mai dispus,
Domnul să te aibă-n pază!
- Sărut dreapta! Şi s-a dus.
Ajungând în colţ, ca vântul,
S-a-ntâlnit cu Calistrat,
Care-ntreabă: - Ei, Preasfântul
De păcat te-a dezlegat?
- Încă nu!, răspunse Arvinte,
Foarte vesel şi vioi,
Dar aflai de la Părinte
Încă trei adrese noi!
Adăugat de Aforism în Poezie
Cea mai bună băutură
Este apa de izvor.
Eu, om bun peste măsură,
V-o las vouă, tuturor.
ŞT. O. IOSIF
Adăugat de Aforism în Poezie
Şi vinu-i bun, şi hora-mi place,
Iar tu Doamne fă-mi ce vrei
Numa' pustnic nu mă face!
Fă-mă floare albă-n luncă
Ş-apoi ia-mă şi m-aruncă
Doamne-ntre femei!
GEORGE COŞBUC
Adăugat de Aforism în Poezie
Dilema
(după George Topârceanu)

Aţi văzut prea bine că la consultaţii
Doctorii te-ntreabă despre emanaţii.
Vor să ştie totul: abundenţă, faze,
Unii le zic "vânturi", alţii le zic "gaze".
Dar să nu va mire dacă medicina
Studiază astăzi foarte mult "băşină".
Fiindcă, biologic, pentru toţi e clar,
A başi e un lucru foarte necesar.
Toată lumea beşe, asta-i axiomă
Nu interesează sunet sau aroma.
În privinţa asta toţi suntem la fel
Floarea nobilimii, preoţi, prinţi, prinţese.
Papa de la Roma beşe şi iar beşe,
Îns-o chestiune trebuie-nţeleasă
Fiecare beşe, dar la el acasă!
Fără martori merge, tare sau încet,
Nimeni nu-ţi dictează să beşi discret.
Vrei rafale scurte sau prelungi, să sune,
Treaba ta, eşti liber, poţi să faci şi spume!
Şi chiar dacă nimeni nu-ţi stă împrejur,
Poţi să beşi în lege, până pici în cur.
Eticheta cere, însă, să fii pudic,
Bunul simţ pretinde să nu beşi în public.
Ce-ar fi, bunăoară, s-auzi pe cutare
C-a băşit în public doamna nu-ştiu-care
Sau că domnişoara, profesoara X,
S-a băşit în clasă, ieri la 9 fix?
Cum ar fi privite, sau calificate,
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Cine le-ar mai crede fiinţe graţioase?
Ar fi socotite nişte... başinoase.

Dar mă-ntorc acuma iar la medicină.
Să-ţi rişti sănătatea pentru o băşină?
Să n-o laşi să iasă, dacă eşti în public,
Fiindcă eticheta cere să fii pudic?
În privinţa asta sunt păreri mai multe,
Cine-ar sta pe toate să le mai asculte?
Astfel, după unii poţi să beşi oricât,
Dar să ştii la vreme să le strângi de gât.
Poţi să fii acelaşi om cu demnitate
De le dai tăcut drumu-n libertate.
Asta-i o părere, una dintr-o mie,
Dar morală spune că-i ipocrizie!
Ce deosebire între om şi cal
Ar mai fi atuncea, sub aspect moral?
Când te-arăţi în lume demn, gras şi frumos
Şi-n realitate eşti un băşinos?
Câţi nu sunt din ăştia care bas de zor,
Parcă ştii vreodată ce-i la curul lor?
Dar rămâne lege că e indecent
Să slobozi la gaze pe eşapament.
Fie, cu morală nu te poţi certa
Dar mai vine gazul fără voia ta.
Şuieră şi geme, cu prelung ecou
Iar tu ai neşansa să fii la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Să recurgi la scuze sau să te prefaci?
Din experienţă, eu vă spun cinstit,
Că nicicând în viaţă nu am îndrăznit
Să recurg la scuze, ar fi fost mai rău,
Să roşească lumea toată-n jurul meu.
Am târşit un scaun, am făcut ceva,
Că să nu se creadă c-am băşit cumva.
Şi oricât s-ar spune că sunt ipocrit,
S-au făcut şi alţii că n-au auzit.

Chiar şi-ndrăgostiţii când admiră luna,
Cu sau fără voie, scapă câte una.
Dar cu-o tuse seacă, bine regizată
Sau cu-o melodie mai pe nas cântată,
Fac să se ascundă într-o poezie,
Chiar şi nedorită, scurta gălăgie
Ce-a trecut prin maţe şi s-a dus în vânt
Şi care ne-ncurcă viaţa pe pământ.

Dar astfel de cazuri când ipocrizia
E asociată chiar cu poezia -
Crime moraliştii noştri le socot.
Căci morala-şi baga nasul peste tot.
În final, tot omul se întreabă trist:
Să asculţi de medic sau de moralist?
Adăugat de Aforism în Poezie
– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi,
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătoşii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Daca n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Dacă n-am vinul să-mi dea curaj?
(Marin Sorescu - Dacă nu cer prea mult)